Creeaza cont   Ai uitat parola?         ÎN ROLUL VICTIMEI de Vladimir şi Oleg Presniakov Prezentare Delirul comic al lui Vasilescu „În rolul victimei“ este un spectacol cu un umor seducător. Regizorul Felix Alexa s-a obişnuit să meargă la sigur, alegându-şi actori alături de care a mai lucrat, sau texte contemporane bine scrise. Deşi piesa ruşilor Oleg şi Vladimir Presniakov vorbeşte despre problemele vecinilor noştri, nu te poţi abţine să nu râzi pe româneşte, atins de comicul absurdului sau de toate subtilităţile de limbaj. Există, în Rusia contemporană, un tânăr cu o slujbă deloc plictisitoare, care îi furnizează, în egală măsură, atât doza zilnică de adrenalină, cât şi pe cea de penibil. Valya (Marius Manole) joacă, în fiecare zi, rolul victimelor din reconstituirile pe care le face poliţia, atunci când încearcă să descopere adevărul. Este ba o fetişcană cu gâtul tăiat, ba o înecată, ba un puştan împuşcat în cap, după o cină nedusă până la capăt. Pentru acurateţe, se aşază în poziţiile cele mai ciudate sau se expune tuturor ironiilor atunci când este incapabil să înţeleagă ordine simple. Dar cea mai neconfortabilă poziţie este cea pe care o are în interiorul propriei familii. Neînţeles de părinţii săi, Valya este la un pas de transformarea din victimă într-un adevărat criminal. Uneori, i se pare că numai aşa se poate elibera de sub observaţia unor oameni care nu îşi explică de ce el vrea să fie altfel, să trăiască altfel, nu după cum i se dictează. Umorul negru face victime Cinicii fraţi Presniakov, autorii piesei, se folosesc de candoarea tâmpă a unor agenţi de poliţie pentru a ne oferi, prin ochii lor, spectacolul vieţii şi al morţii. Reconstituirile poliţiei se transformă, de multe ori, în „ieşiri la bere cu prietenii“. Oamenii legii glumesc pe seama victimelor sau a criminalilor, îşi transformă investigaţiile în prânzuri prelungite, lângă inculpaţii încătuşaţi, amestecă relaxarea cu munca, se delectează cu băuturi răcoritoare, în timp ce ascultă mărturiile celor pe care îi vor băga la răcoare. Pentru ei, moartea este o banalitate amuzantă. Fiecare punere în scenă este orchestrată de căpitanul Răzvan Vasilescu. Actorul oferă unul dintre cele mai delicioase monologuri despre viaţă şi despre moarte pe care le puteţi vedea pe scena unui teatru. Aflat într-un res-taurant japonez, la o reconstituire, personajul său vrea să prânzească şi cere un meniu specific. Primeşte, lângă felul principal de mâncare, şi două beţişoare, pe care le mânuieşte cu o stângăcie jenantă. Nivelul de frustrare creşte necontrolat, iar muţenia lui erupe într-o tiradă în care vorbeşte despre toate lucrurile care îl aduc la paroxism, în fiecare zi. De fapt, ceea ce spune căpitanul sintetizează tot mesajul piesei, în doar cinci minute. Sunt ultimele lui cuvinte, ultimul manifest, pe care, din fericire, mai apucă să-l arunce într-o lume despre care spune că este telenovelistică şi superficială, care deifică fotbalul şi terfeleşte ideea de dialog. „În rolul victimei”, spectacolul Teatrului Metropolis, este, până la urmă, o comedie care ascunde câteva adevăruri care nu te fac să râzi. ADEVARUL Autor: Dan Boicea ------------------------------ Un spectacol care vorbeşte despre perspectiva unei lumi condamnată la dispariţie în faţa asaltului noii generaţii, tratând cu mult umor şi ironie dimensiunea absurdă a unei lumi lipsită de sens, o geografie a spiritului uman fără greutate, în care viaţa e un fel de banc al sintagmei "Mi se rupe". Tânărul student Valya (Marius Manole) îşi câstigă existenţa jucând pe rând rolul victimelor în timpul reconstiturilor făcute de poliţie, tratându-şi astfel frica de moarte. Râzi cu lacrimi în faţa situaţiilor în care cǎpitanul de poliţie recreează practic toată atmosfera în care au fost săvârşite aceste crime, întrega poveste derulându-se în faţa camerei de luat vederi, în timp ce tânărul student, ficţional, îşi omoară victimele. Un spectacol semnat Felix Alexa, într-o piesă seducătoare, o analiză subtilă a relaţiei părinţi şi copii, a iremediabilei rupturi între generaţii. O lume în care crima şi moartea sunt văzute doar ca un fapt divers. “O piesă seducătoare, scrisă cu umor negru şi cinism. O analiză ironică şi subtilă a iremediabilei rupturi într generaţii. O imagine tragicomică a lumii contemporane, guvernate de reclame. telenovele şi fotbal. O lume în care crima şi moartea sunt văzute ca fapt divers. Un spectacol care vorbeşte despre cât de absurdă şi superficială poate fi lumea în care trăim.” Felix Alexa Un Hamlet jemanfisist "in rolul victimei" sursa: "Ziua" Nu e vorba nici despre minunata lume in care traim, plina de descoperiri extraordinare, dar imbolnavita de un microb de moarte, asa cum spune personajul principal la inceputul spectacolului, nu e vorba nici de vreo lupta cu viata, cu ceilalti sau cu sine insusi. Nu e vorba nici macar despre superficialitatea si absurdul lumii in care traim. Montarea lui Felix Alexa, de la Teatrul Metropolis din Bucuresti, "In rolul victimei", dupa un text al fratilor Vladimir si Oleg Presniakov, vorbeste, in schimb, despre doza necesara de moarte. Sunt ani multi de cand Hamlet invata sa moara incetul cu incetul, asezand la loc in matca timpul care-si iesise din tatani. Dar de-atunci lumea a "evoluat", timpul e prea obosit ca sa-si mai iasa din matca, iar Hamletii moderni sunt prea jemanfisisti ca sa se mai osteneasca sa arunce vreo privire in esenta lucrurilor, vorba lui Nietzsche. Si atunci se deghizeaza... Valea, personajul adus in scena de Felix Alexa si interpretat de Marius Manole, se joaca putin de-a moartea. Viata lui se desfasoara intre doza zilnica de moarte, administrata pe jumatate in gluma, pe jumatate serios, si meditatia semi-hamletiana despre esenta vietii. Nu lipsita de o serioasa dimensiune poetica, bine subliniata prin proiectiile pe cele trei ecrane dispuse scenic astfel incat sa creeze iluzia unor oglinzi (care nu oglindesc), montarea de pe scena de la Metropolis oscileaza intre umor tragico-absurd si o forma stranie de sarcasm pe jumatate taios, pe jumatate cald si aproape intelegator. Marius Manole. Pe scurt, povestea lui Valea ar suna cam asa: un tanar putin neadaptat lumii in care s-a trezit traind, putin cam prea lenes ca sa incerce sa comunice cu cei din jur, isi gaseste cea mai stranie meserie cu putinta. Sa fie victima in reconstituirile filmate ale politiei, intotdeauna jucand rolul mortului. Planurile se complica in permanenta, se ajunge la reconstituirea reconstituirii, pentru ca politistul care ancheteaza moare in timpul "misiunii", iar la sfarsit se produce si o demistificare a actului de creatie, fiind introdus in poveste insusi scenaristul povestii etc, etc. Conflictul dintre generatii, problemele lui Valea cu parintii, care nu-l inteleg, cu lumea si cu el insusi trec in plan secundar. Importanta este nevoia lui zilnica de moarte excelent scoasa in evidenta de regizorul spectacolului. Fara tensiuni de prisos, fara incrancenari, Marius Manole interpreteaza in montarea lui Felix Alexa un Hamlet ratacit si putin caraghios, in care nevoia absoluta de adevar s-a stins, dar nevoia de absolut a ramas la fel de vie. Gasind tonul cel mai potrivit pentru povestea lui Valea, regizorul isi duce personajele pe muchia mortii, cu zambetul pe buze. Nici o clipa dramatismul situatiilor expuse scenic nu excede umorul. E doza aceea necesara de ras, cu care se poate infrunta moartea. In fapt, povestea lui Valea este, pe scurt, povestea convietuirii firesti cu moartea, dar fara eroisme, fara lacrimi, fara gesturi marete. Firesc, ca si cum moartea ar sta cu tine la cafea in fiecare dimineata si la un moment dat ar spune "Gata, acum e timpul!" Iar marele merit al spectacolului este ca te pune fata in fata cu grozavia lumii tale. In care crima a ajuns subiectul preferat al rubricii "fapt divers". Momentul cel mai important al spectacolului ramane insa monologul final al primului capitan (Razvan Vasilescu) care se ocupa de anchetarea crimelor. Cu o doza de umor negru excelent gestionat regizoral, fiecare dintre scenele reconstiturilor este minutios lucrata, conducand catre monologul coplesitor al lui Razvan Vasilescu. Trecerea atat de fireasca de la rasul zgomotos in scena in care nu-i "iese" mancatul cu betisoarele, la monologul mortii, care-i "iese" din prima este perfect gradata atat regizoral, cat si actoriceste. Revolta impotriva vietii, a lumii, a superficialitatii, prapastia dintre generatii, neintelegerea aproape donquijotesca fata de o existenta in care moartea din interior este mai vie decat moartea insasi, toate se regasesc in discursul lui, ca-ntr-un cantec de lebada transpus in postmodernism. Printre injuraturi si hohote de disperare, izbucnirea finala a capitanului de politie, care-si petrecuse mare parte din viata printre sticle de bere si pipaieli cu subalternele, intre doua morti, vorbeste despre teama unei generatii intregi de a mai exista intr-o lume in care a inceput sa se traiasca "in general", guvernata de fotbal si telenovele. Desi intreaga echipa a "reconstituirilor" merita amintita, se remarca totusi Dana Dogaru, distribuita in dublu rol de Felix Alexa, mama lui Valea si chelnerita dintr-un restaurant japonez unde are loc una dintre reconstituiri. In aceasta a doua ipostaza, mult mai bine conturata scenic si mai ofertanta, momentul Danei Dogaru se decupeaza induiosator, prin cantecelul compus de Ada Milea. Jemanfichismul unei intregi generatii, redus, in montarea de la Metropolis, la cele trei cuvinte pe care le spun doua dintre personaje inaintea mortii "Mi se rupe!", este contrabalansat cu ironie calda de cantecul chelneritei, deghizata in japoneza - pentru ca lucreaza intr-un restaurant cu sfecific japonez - si care isi canta aria cu o seriozitate care frizeaza grotescul. In fapt, ea este singura care isi asuma pana la capat deghizarea. Faptul ca spectacolul de la noul infiintat Metropolis a fost selectionat pentru editia din acest an a Festivalului National de Teatru, incheiata ieri, poate fi un motiv sa nu ocoliti strada Eminescu in prezenta stagiune. Monica ANDRONESCU Marius Manole e “In rolul victimei”, la Metropolis sursa: revista Felicia De curand, Teatrul Metropolis si-a deschis noile porti cu o premiera: spectacolul cu piesa “În rolul victimei”, de Vladimir si Oleg Presniakov. Regia este semnata de Felix Alexa O scriitura seducatoare, mustind de umor negru, a unor tineri dramaturgi rusi contemporani, foarte jucati pe marile scene ale lumii. Ca si in cazul celeilalte piese a celor doi Presniakov, “Terorism”, pusa in scena la Teatrul Foarte Mic de Gianina Carbunariu, excelenta traducere ii apartine Masei Dinescu. “In rolul victimei” este o radiografie a vietii de familie, a absurdului care guverneaza viata noastra de fiecare zi. Regizorul Felix Alexa - in colaborare cu scenografa Diana Ruxandra Ion, proiectiile video ale lui Neil Coltofeanu si autoarea cantecului japonez, Ada Milea - a realizat un spectacol modern, ce îmbina analiza profunda a relatiilor umane cu starile pe muchie de cutit si desele episoade de-a rasu`-plansu`. Datele “problemei” Se da o familie: mama si tata de varsta a doua. Oameni respectabili, supraponderali si corecti. Intr-atat de corecti, incat nici nu concep sa-si vada fiul, un baiat de 30 de ani (Valea), mancand cu betisoare chinezesti in locul clasicelor lingura si furculita. Nu ca lui i-ar fi placut prea tare betisoarele, dar le utilizeaza din spirit de fronda la intepenirea in canoane a parintilor sai, cu care este obligat sa locuiasca. Explicatia “mananc cu betisoarele ca sa tin totul sub control. Mananc mai greu, deci mai putin. Starea de satietate se instaleaza la 30 de minute dupa ce te-ai apucat sa mananci. Voi mancati repede. De aceea mancati atat de mult!” nu-l satisface pe tata, ba chiar il scoate din sarite. Si nu e singurul lucru care-i deranjeaza pe parinti la copilul lor. Din orice ii fac reprosuri, totul pare anapoda la progenitura lor, de capul careia nu s-a ales nimic pana la 30 de ani… Iar “copilul” reactioneaza in consecinta, de la mancatul cu betigase si folosirea toaletei fara a trage apa pana la capat, pana la alegerea uneia dintre cele mai ciudate meserii… Victima a unui cerc vicios Te-ai întrebat vreodata cum ar fi daca ai avea o meserie în care zi de zi esti obligat sa joci rolul victimei? Asta face Valea: in cadrul anchetelor de reconstituire a crimelor, el joaca invariabil rolul victimei. E cand o fata injunghiata intr-o toaleta ecologica de iubitul gelos, cand un pusti impuscat in ceafa de un fost coleg de liceu… Si nici nu-i e greu sa faca pe victima, pentru ca el chiar e o victima. A societatii. A canoanelor. A prejudecatilor. A parintilor. A unui cerc vicios, din care, aparent, nu exista scapare. Felix Alexa a ales si de data aceasta o distributie de prestigiu, cu nume consacrate din diferite generatii: Razvan Vasilescu (Primul capitan, Regizorul), Marius Manole (Valea), Dana Dogaru (Mama, Chelnerita japoneza), Dan Astilean (Tatal, Al doilea capitan), Vlad Logigan (Verhuskin, Scenaristul), Elias Ferkin (Zachirov, Bucatarul), Xing Elena Ling (Liuda), Gabi Costin (Sergentul, Ospatarul), Iulia Colan (Chelnerita, Femeia de serviciu, Manager restaurant), Costel Bojog (Doljanskii). “In rolul victimei” este un spectacol care a figurat si in programul Festivalului National de Teatru 2007 si pe care il puteti viziona oricand la Teatrul Metropolis, din strada Mihai Eminescu 89. Articol scris de Corina Oancea "In rolul victimei" - Teatrul Metropolis sursa: Romania Libera Primul spectacol al acestui teatru de proiecte, "In rolul victimei" se constituie intr-un argument pentru intentiile de originalitate ce anima tanara institutie finantata de Primarie, fiind o certa reusita. Este un spectacol de Felix Alexa care a ales piesa scriitorilor rusi Vladimir si Oleg Presniakov. Fratii Presniakov, prozatori si dramaturgi, cu succese inregistrate nu numai in Rusia, sunt cunoscuti la noi prin apreciatul spectacol "Terorism" al Gianinei Carbunariu la Teatrul Foarte Mic. "In rolul victimei", piesa scrisa in 2003 pentru Festivalul de la Edinburg, are drept personaj central pe tanarul Valea, aflat in conflict cu parintii, care lucreaza ca "actor" in reconstituirile politiei in cazuri de crima. Este o fresca tragi-comica a realitatii din tarile fostului lagar comunist, in care, si datorita mass media, crima a devenit un fapt divers, iar conflictul dintre generatii s-a amplificat. Limbajul replicilor este frust, specific generatiei "cool", vulgarul avand o motivare perfecta in radiografia lumii contemporane, superficiale si bezmetice. Regizorul Felix Alexa propune un spectacol original, in care reuseste imbinarea armonioasa a conventiei teatrale realiste, clasice, cu interventiile video, ireprosabil realizate de Neil Coltofeanu (Fundatia Arte Vizuale). Decorul Dianei Ruxandra Ion ingradeste functional scena prin trei ecrane pe care se vor proiecta imagini, prim-planuri cu tanarul Valea ce comenteaza subtil situatiile. Marius Manole, distribuit in Valea, demonstreaza ca detine si date de expresie esentiale pentru film. Viziunea regizorala a lui Felix Alexa se bazeaza pe credibilitatea relatiilor conflictuale dintre personaje si impresioneaza prin jocul abil dirijat intre comic-satira ajunsa chiar la pragul grotescului, si dramatic. Spre final, ritmul alert al reprezentatiei are insa, unele scaderi, in special in ultima scena a intalnirii unui scenarist cu un regizor caruia i se propune drept scenariu piesa vizionata de public pana in acel moment. Reusita deplina a regiei lui Felix Alexa se infaptuieste prin atentia cu care a indrumat distributia. Din cei zece actori, sapte au de infruntat propunerea dificila de a interpreta mai multe personaje, achitandu-se excelent de ea. Surpriza distributiei ramane Dana Dogaru, care de mai multe stagiuni nu a aparut intr-o premiera. Actritei ii revine rolul mamei lui Valea si cel al unei chelnerite japoneze. Contureaza cu perfectiune amaraciunile unei femei modeste, ce nu se poate apropia de intelegerea fiului sau, iar in chelnerita, Dana Dogaru manifesta o verva comica inteligent stapanita, interpretarea song-ului japonezei (satira dibaci ticluita de Ada Milea) starneste aplauze la scena deschisa. Din nou fascinant este Razvan Vasilescu in primul capitan de politie care intreprinde reconstituirile unor crime. Intransigent, dur, afemeiat, personajul sau va muri in urma unei crize de isterie pornita din revolta fata de societatea actuala in care tinerii nu mai au nici un ideal. Acelui monolog Razvan Vasilescu ii da o dimensiune dramatica deosebita, cutremuratoare prin trimiterile la cotidianul cunoscut. Apoi, actorul va fi un regizor interesat de senzatiile realitatii. Personajul central este insa, Valea, iar Marius Manole, actor de marca al tinerei generatii, il interpreteaza admirabil. El atentioneaza ca smecherul Valea ascunde, de fapt, o mare tristete, comicul implicarii lui in reconstituiri este dublat de actor prin retinerea si a nemultumirilor carora nu le poate da glas. Marius Manole mai adauga astfel biografiei sale artistice un rol conceput ireprosabil. Doua personaje, total diferite, tatal si al doilea capitan, le caracterizeaza tipologic in substanta lor, Dan Astilean. Distributia se completeaza prin reprezentanti ai tinerei generatii de actori care reusesc evolutii incantatoare. Iulia Colan rezolva cu aplomb tipologiile diverse a trei personaje (o chelnerita, o femeie de serviciu si un manager administrativ), Vlad Logigan contureaza cu mult umor un... criminal naiv si pe scenaristul dornic de succes, Elias Ferkin este cand un criminal ciudat, cand un bucatar ingamfat, Gabi Costin detinator al unui firesc savuros in ilustrarea comicului este sergentul, dar si un ospatar. Costel Bojog (Dolijanskii) si Xing Elena Ling (Liuda) deseneaza cu precizie profilul personajelor ce le revin. Astfel, reprezentanti ai mai multor generatii de actori alcatuiesc o echipa de exceptie. „În rolul victimei“,la Teatrul Metropolis sursa: Cronica Romana Marius Manole si Dana Dogaru joaca într-o ... Institutia al carei director este actorul George Ivascu propune o piesa plina de umor negru. Teatrul Metropolis, primul teatru de proiecte din România, deschide stagiunea cu o piesa care se bucura de o distributie de exceptie, de participarea unor actori din generatia de "aur" a scenei si filmului românesc. Piesa "În rolul victimei" are o distributie de prestigiu, nume consacrate din diferite generatii: Razvan Vasilescu, Marius Manole, Dana Dogaru, Dan Astilean, Vlad Logigan, Elias Ferkin, Xing Elena Ling, Gabi Costin, Iulia Colan, Costel Bojog. Regia spectacolului este semnata de tânarul Felix Alexa, iar scenografia de Diana Ruxandra Ion. Cine s-a întrebat vreodata cum ar fi daca ar avea o meserie în care zilnic sa fie obligat sa joace rolul victimei este spectatorul ideal pentru piesa de la Teatrul Metropolis, o institutie al carei director este actorul George Ivascu.