PROGRAM
9.02
Atunci când viața te lasă să alegi
Pentru mine e clar, mi-ar fi ușor să te iubesc. Îmi place nebunia ta, felul în care gândești. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Cine n-ar putea să te iubească?
10.02
Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?
10.02
Singura regulă la acest joc, de-a viața pe pământ, este că, la sfârșit, trebuie să mori singur.
10.02
Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?
11.02
Am început să număr zilele invers. Ca să nu uit de unde am plecat și unde trebuie să ajung.
12.02
Povestea lui Leopold și a lui Loeb
„Tu știi că-ți sunt complice credincios pe viață. Și te merit. Merit.”
13.02
Pentru fiecare fericire trebuie să fie și-o nefericire pe măsură.
13.02
Reprezentație urmată de o sesiune de Q&A, moderată de Marian Radovici
14.02
Când mi-am dat seama că nu se poate întoarce în lumea noastră, am ales să intru eu în a lui.
15.02
N-am mai văzut pe cineva ca el. E ceva dincolo de atracție fizică, de seducție. Are o forță anume și emană iluzia că știe mereu ce gândești, că te înțelege.
16.02
Bebelușii cică n-au amintiri. Și totuși cum se face că-mi amintesc chestii din burta mamei? De exemplu, știu că inima lui mami bătea pe ritm de ACDC.
17.02
Bebelușii cică n-au amintiri. Și totuși cum se face că-mi amintesc chestii din burta mamei? De exemplu, știu că inima lui mami bătea pe ritm de ACDC.
17.02
Alex Iezdimir, Adelin Tudorache, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu, Tiberius Zavelea, Eduard Chimac
18.02
Alex Iezdimir, Adelin Tudorache, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu, Tiberius Zavelea, Andrei Ostrowski
19.02
De ce mamele, oricât ar face, nu fac niciodată de-ajuns?
21.02
Opriți-vă! Vânați baloane de săpun. Sufletul vostru a rămas mult în spate. Dați-i o șansă să vă prindă din urmă. Încă se mai poate trăi frumos. Încă se mai poate...
22.02
Aici, fiecare an care trece, trece degeaba. Nici măcar la fel nu e de la un an la altul, e din ce în ce mai rău.
22.02
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
23.02
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
24.02
Tot ce era familiar dispărea cu o viteză pe care nu o puteam opri.
24.02
Uneori, tot ce ne rămâne este să înotăm în aer, acolo unde nimeni nu ne poate atinge.
25.02
Tot ce era familiar dispărea cu o viteză pe care nu o puteam opri.
25.02
Uneori, tot ce ne rămâne este să înotăm în aer, acolo unde nimeni nu ne poate atinge.
26.02
M-am gândit că nu mai sunt tânără și că n-ar trebui să mai aștept cine știe ce zeu grec care să se apropie de mine pe stradă, cu fulgere în jurul lui.
27.02
(Are Made Of This)
Merită să renunțăm la dragoste, atunci când nu suntem iubiți așa cum ne-am dori?
27.02
Am început să număr zilele invers. Ca să nu uit de unde am plecat și unde trebuie să ajung.
28.02
Îmi vin în minte toate nenorocirile de pe glob: războiul, foametea, SIDA. Dar tot la poza cu mine mă opresc cu adevărat, în care se vede că m-am îngrășat.
2.03
Eu lupt pentru ceva. […] Poate că nu sunt tot timpul bun, dar sunt de partea cea bună. […] De partea opusă ție.
6.03
Pe atunci nu mă interesau detaliile sau „de ce”-urile. Jocul continua. Viața se derula fără griji.
7.03
De-a lungul vieții, dai de o mână de oameni de care ești atras. Dar nu atras în felul ăla. [...] Să nu renunți niciodată la oamenii ăștia.
10.03
15.03
(pe scurt)
Trebuie să fii cu adevărat genial ca să tragi de 5 idei și să scoți 37 de piese.
16.03
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
17.03
Singura regulă la acest joc, de-a viața pe pământ, este că, la sfârșit, trebuie să mori singur.
18.03
Când mi-am dat seama că nu se poate întoarce în lumea noastră, am ales să intru eu în a lui.
18.03
Gata! Nimeni nu părăsește incinta până nu ne împăcăm. Am venit aici prieteni și plecăm prieteni!
19.03
Opriți-vă! Vânați baloane de săpun. Sufletul vostru a rămas mult în spate. Dați-i o șansă să vă prindă din urmă. Încă se mai poate trăi frumos. Încă se mai poate...
22.03
Povestea lui Leopold și a lui Loeb
„Tu știi că-ți sunt complice credincios pe viață. Și te merit. Merit.”
24.03
25.03
Când aveam șapte ani, m-am gândit: „La 18 ani o să mă căsătoresc și o să fac copii.”
26.03
Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?
28.03
Aici, în oraș, supraviețuirea presupune să faci alegeri imposibile, iar rebeliunea supremă este speranța.
30.03
Pentru fiecare fericire trebuie să fie și-o nefericire pe măsură.
CONTACT
Casa de bilete
Luni-Vineri, 12:00-20:00
Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, București
Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, București
Telefon: 021 210 51 08
office@teatrulmetropolis.ro
office@teatrulmetropolis.ro
Cum ajungi
STB: stația „Piața Spaniei”: 79, 86, 133, 135
STB: stația „Teatrul Metropolis”: 135, 605
Metrou: stația „Piața Romană” - M2
Metrou: stația „Ștefan cel Mare” - M1
Cu mașina: Str. Mihai Eminescu, nr. 89
STB: stația „Teatrul Metropolis”: 135, 605
Metrou: stația „Piața Romană” - M2
Metrou: stația „Ștefan cel Mare” - M1
Cu mașina: Str. Mihai Eminescu, nr. 89
