PROGRAM
19.04
Știi că nu mi-a spus niciodată „Mulțumesc”? Adică, a spus-o în felul ei: prin bani. Cred că niciodată nu m-a considerat un om. Am fost pentru ea un obiect care, în funcție de nevoile ei, prindea tot felul de forme.
21.04
De-a lungul vieții, dai de o mână de oameni de care ești atras. Dar nu atras în felul ăla. [...] Să nu renunți niciodată la oamenii ăștia.
22.04
23.04
Știi că nu mi-a spus niciodată „Mulțumesc”? Adică, a spus-o în felul ei: prin bani. Cred că niciodată nu m-a considerat un om. Am fost pentru ea un obiect care, în funcție de nevoile ei, prindea tot felul de forme.
24.04
O să-mi zici că încetu' cu încetu' se fabrică oțetu', sau că mai rabdă, că n-au intrat zilele-n sac. D-apoi bine, frate, până când tot rabdă, rabdă azi, rabdă mâine? Că nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul de progresism, trebuie patriotism!
25.04
Povestea lui Leopold și a lui Loeb
„Tu știi că-ți sunt complice credincios pe viață. Și te merit. Merit.”
26.04
Atunci când viața te lasă să alegi
„Pentru mine e clar, mi-ar fi ușor să te iubesc. Îmi place nebunia ta, felul în care gândești. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Cine n-ar putea să te iubească?”
27.04
„Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?”
27.04
Ei sunt dușmanii mei naturali și nu te poți împotrivi naturii.
28.04
„Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?”
28.04
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
7.05
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
8.05
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
9.05
Am impresia că ne fac vânt de pe lumea asta. Ne fac să ne simțim depășiți. Urăsc tinerii!
9.05
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
10.05
Când mi-am dat seama că nu se poate întoarce în lumea noastră, am ales să intru eu în a lui.
10.05
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
11.05
Știi că nu mi-a spus niciodată „Mulțumesc”? Adică, a spus-o în felul ei: prin bani. Cred că niciodată nu m-a considerat un om. Am fost pentru ea un obiect care, în funcție de nevoile ei, prindea tot felul de forme.
11.05
Când aveam șapte ani, m-am gândit: „La 18 ani o să mă căsătoresc și o să fac copii.”
11.05
12.05
Când aveam șapte ani, m-am gândit: „La 18 ani o să mă căsătoresc și o să fac copii.”
15.05
Gata! Nimeni nu părăsește incinta până nu ne împăcăm. Am venit aici prieteni și plecăm prieteni!
16.05
„Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?”
16.05
De-a lungul vieții, dai de o mână de oameni de care ești atras. Dar nu atras în felul ăla. [...] Să nu renunți niciodată la oamenii ăștia.
18.05
Îmi vin în minte toate nenorocirile de pe glob: războiul, foametea, SIDA. Dar tot la poza cu mine mă opresc cu adevărat, în care se vede că m-am îngrășat.
18.05
Atunci când viața te lasă să alegi
„Pentru mine e clar, mi-ar fi ușor să te iubesc. Îmi place nebunia ta, felul în care gândești. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Cine n-ar putea să te iubească?”
19.05
Poate că niciodată n-am fost atât de vii. Dacă trebuie neapărat să dăm un nume acestei…stări, propun să ni se spună absenți.
19.05
Ai observat vreodată că oamenii nu pot să rămână indiferenți? Ce specie extraordinară.
22.05
Singura regulă la acest joc, de-a viața pe pământ, este că, la sfârșit, trebuie să mori singur.
23.05
Povestea lui Leopold și a lui Loeb
„Tu știi că-ți sunt complice credincios pe viață. Și te merit. Merit.”
24.05
„Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?”
25.05
„Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?”
26.05
N-am mai văzut pe cineva ca el. E ceva dincolo de atracție fizică, de seducție. Are o forță anume și emană iluzia că știe mereu ce gândești, că te înțelege.
29.05
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
30.05
Când mi-am dat seama că nu se poate întoarce în lumea noastră, am ales să intru eu în a lui.
30.05
Știi că nu mi-a spus niciodată „Mulțumesc”? Adică, a spus-o în felul ei: prin bani. Cred că niciodată nu m-a considerat un om. Am fost pentru ea un obiect care, în funcție de nevoile ei, prindea tot felul de forme.
31.05
Am impresia că ne fac vânt de pe lumea asta. Ne fac să ne simțim depășiți. Urăsc tinerii!
31.05
Atunci când viața te lasă să alegi
„Pentru mine e clar, mi-ar fi ușor să te iubesc. Îmi place nebunia ta, felul în care gândești. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Cine n-ar putea să te iubească?”
1.06
Atunci când viața te lasă să alegi
„Pentru mine e clar, mi-ar fi ușor să te iubesc. Îmi place nebunia ta, felul în care gândești. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Cine n-ar putea să te iubească?”
6.06
Singura regulă la acest joc, de-a viața pe pământ, este că, la sfârșit, trebuie să mori singur.
7.06
Dacă peștii dorm? Da, așa cred, când altcândva să și viseze?
8.06
N-am mai văzut pe cineva ca el. E ceva dincolo de atracție fizică, de seducție. Are o forță anume și emană iluzia că știe mereu ce gândești, că te înțelege.
9.06
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
10.06
Reprezentație dedicată elevilor și studenților, care beneficiază de oferta 1+1. Așadar, biletele pot fi achiziționate doar de la Casa de Bilete în baza carnetului de elev sau a legitimației de student.
Sala Mică
19:30
11.06
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
12.06
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
13.06
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
14.06
Am impresia că ne fac vânt de pe lumea asta. Ne fac să ne simțim depășiți. Urăsc tinerii!
14.06
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
15.06
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
16.06
Când mi-am dat seama că nu se poate întoarce în lumea noastră, am ales să intru eu în a lui.
25.06
CONTACT
Casa de bilete
Luni - Duminică, 10.00 - 20.00
Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, București
Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, București
Telefon: 021 210 51 08
office@teatrulmetropolis.ro
office@teatrulmetropolis.ro
Cum ajungi
STB: Stația Piața Spaniei: 79, 86, 133, 135
STB: Stația Teatrul Metropolis: 5
Metrou: Stația Piața Romană
Cu mașina: Str. Mihai Eminescu, nr. 89
STB: Stația Teatrul Metropolis: 5
Metrou: Stația Piața Romană
Cu mașina: Str. Mihai Eminescu, nr. 89
