„La fel cum e și cazul Conului Leonida…, majoritatea operei lui Caragiale (și nu mă refer aici doar la teatru) e de o actualitate tulburătoare. La o distanță de mai mult de o sută de ani, personajele lui Caragiale pot fi cu ușurință identificate printre contemporanii noștri (sau viceversa…). Iar paralelele nu se opresc la individualități, ci vizează o întreagă dinamică socială.
Am ajuns la Conu Leonida… gândindu-mă la toți Leonizii și la toate Efimițele pe care îi vedem în jurul nostru, dar mai ales la cei pe care nu-i vedem și care, totuși, există. Mai apoi am ajuns să mă gândesc foarte serios la potențialii Leonida/Efimița din mine, din voi, din noi. Și ei există. Într-un final, m-am gândit că e, probabil, mai bine să-i vedem din când în când la teatru, pe scenă, decât în viața de zi cu zi și că ar fi cazul să sperăm că Efimița are gura aurită atunci când spune: «Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.».” – Răzvan Enciu, regizorul spectacolului
„La fel cum e și cazul Conului Leonida…, majoritatea operei lui Caragiale (și nu mă refer aici doar la teatru) e de o actualitate tulburătoare. La o distanță de mai mult de o sută de ani, personajele lui Caragiale pot fi cu ușurință identificate printre contemporanii noștri (sau viceversa…). Iar paralelele nu se opresc la individualități, ci vizează o întreagă dinamică socială.
Am ajuns la Conu Leonida… gândindu-mă la toți Leonizii și la toate Efimițele pe care îi vedem în jurul nostru, dar mai ales la cei pe care nu-i vedem și care, totuși, există. Mai apoi am ajuns să mă gândesc foarte serios la potențialii Leonida/Efimița din mine, din voi, din noi. Și ei există. Într-un final, m-am gândit că e, probabil, mai bine să-i vedem din când în când la teatru, pe scenă, decât în viața de zi cu zi și că ar fi cazul să sperăm că Efimița are gura aurită atunci când spune: «Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.».” – Răzvan Enciu, regizorul spectacolului
