Thrill Me
Thrill Me: Povestea lui Leopold și a lui Loeb este un musical de cameră în două personaje, bazat pe o întâmplare adevărată care a zguduit Chicago-ul anilor 1920 și a inspirat mai multe piese de teatru și producții cinematografice.
Tinerii de 19 ani Nathan Leopold si Richard Loeb, supradotați intelectual, par să aibă totul: provin din familii înstărite, sunt studenți la Drept și aspiră la cariere strălucite ca avocați. Dar, sub aparența perfecțiunii, fiecare ascunde câte o obsesie. Richard este mânat de puternice porniri distructive și are o apetență pentru delict, iar Nathan este îndrăgostit până la adorație de prietenul său. Convinși că sunt întruchiparea conceptului de „supraom” al lui Nietzsche și că sunt mai presus de legile societății, cei doi încheie un pact secret, pentru a-și satisface reciproc nevoile. Curând, relația de dependență și ambiția îi conduc pe cei doi pe un drum periculos, care le pune viețile în pericol.
„Propunerea dramaturgică a lui Stehpen Dolginoff este una paradoxală – un text cu un subiect tulburător, dificil de digerat, care e acompaniat de o muzică minunată, fragilă, puternică. Tocmai contrastul ăsta face din Thrill Me un musical inedit. Nu ne-am propus să creăm un thriller despre doi criminali, nici o radiografie a unui raport abuziv dintre un călău și o victimă. N-am vrut să arătăm cu degetul un vinovat, nici să exonerăm pe cineva – spectatorul va decide cine a greșit și în ce măsură.
Pornind de la textul lui Stephen, care prezintă exclusiv perspectivele celor doi băieți, am vrut să explorăm relația dintre ei, fondul lor uman, nevoile lor, motivațiile care i-au făcut pe cei doi tineri să meargă atât de departe. Pentru că, la urma urmei, dincolo de orice manipulare și obsesie, întâlnirea dintre Leopold și Loeb a fost produsul unei mari nevoi de comunicare, de înțelegere reciprocă, de acceptare. Iar întâlnirile «fatidice» dintre oameni pot da naștere unor experiențe excepționale, pot fi o sursă fantastică de creație… sau îi pot spulbera.”
– Touchstone Creative
O coproducție Touchstone Creative & Teatrul Metropolis.
Atenție! Spectacolul conține efecte stroboscopice și de lumină care pot afecta persoanele care suferă de epilepsie fotosensibilă sau care au alte fotosensibilități.
CRONICI
„Thrill Me e un musical dark (deși nu neapărat cu o dimensiune tragică), a cărui supratemă e exercițiul puterii – puterea asupra tuturor celorlalți, „suboameni”, și dinamica ei la nivelul unui cuplu imposibil (în condițiile vremii), în care Loeb exploatează sentimentele lui Leopold pentru a-și satisface în egală măsură nevoia de confirmare a propriei superiorități și exercițiul riscului în provocarea ordinii sociale […] Tocmai aici se află curajul acestei producții și reușita echipei: e un spectacol despre, teoretic, monstruozitate, în spatele căreia stau o relație toxică, presiunea și așteptările sociale ale unor „băieți de familie bună”, cocteilul autodistructiv al interdicției societale a homosexualității și al iubirii irepresibile, foarte elaborat muzical și în care doi tineri actori (plus doi tineri regizori) își pun la bătaie resurse remarcabile de expresie.”
„Dragoş Ioniţă şi Andrei Mărcuţă sunt – cel puţin pentru mine – o fabuloasă descoperire. Pe lângă incontestibil talent muzical, expresivitate, magnetism, am remarcat o abordare foarte matură, foarte trainică a meseriei de actor. Stăpânesc acest meşteşug, îi înţeleg mecanismele, resorturile şi transmit publicului un sentiment de siguranţă şi exigenţă. Alături de ei, la pian, dar în acelaşi „recital” al performanţei Mihai Murariu, un veritabil inter dreapta (cum priveşti din sală), cu rol de atacant la susţinere. […] Ionuţ Grama şi Dragoş Muscalu vin cu acest musical „de cameră” care sparge rutina, deblochează nişte safe-uri, deschide o fereastră. Şi intră aer. Şi lumină.”
„Thrill Me este un spectacol special, inedit pentru scena unui teatru din România. Un musical așa cum le-ar plăcea spectatorilor ce preferă și filmele psihologice despre atracția de necontrolat și dependența emoțională, despre limite și abuzul deghizat în seducție, despre manipulare și continua inversare a rolurilor între victimă și manipulator. […] Interpretările impecabile ale celor doi actori pun accentul tocmai pe dinamica emoțională ce te cutremură.”
„Povestea de iubire (bolnăvicioasă sau nu, rămâne să stabilească spectatorul, în funcție de grila de valori cu care judecă fapte, întâmplări și oameni) dintre Nathan Leopold și Richard Loeb rămâne în planul secund, în realitate Thrill Me este despre fascinația pentru o ideologie sau alta, nocivă când se pune în practică fără discernământ. […] e un spectacol bun, care poate aduce public divers în sala de spectacol și despre care se poate vorbi foarte mult […].”
„Textul lui Stephen Dolginoff este unul captivant, care expune teme mari cu o lejeritate aparentă, cu scene succinte, […] cu multe treceri de la o stare la alta şi impune actorilor o prezenţă continuă în scenă şi o mare elasticitate emoţională. Acţiunea se desfăşoară foarte rapid, ceea ce face ca spectacolul să aibă ritm, şi, în plus, este presărat pe alocuri cu umor negru foarte simpatic, oferind doza necesară de entertainment specifică musicalului. […] Chiar dacă cei doi actori nu mai sunt la vârsta personajelor pe care le interpretează, ei reuşesc să exprime acea inocenţă sau mai bine spus inconştienţă specifică tipologiei caracterelor lor, iar dinamica relaţiei dintre ei este unul dintre pilonii principali ai spectacolului. […] Întrebarea cu care rămâi după spectacol nu este legată de aflarea motivului pentru care au comis crima, ci mai degrabă ce alegi: o viaţă trăită fără nicio urmă de pasiune sau o pasiune trăită până la capăt? Căci „nimic nu-i mai romantic decât focul”…”