''O poveste despre triumful binelui asupra raului. Evident, fantezie!''. Ne spune chiar  Jean Giraudoux în motto-ul  piesei   ''Nebuna din Chaillot''.
“Este suficient sa apara o singura femeie luminata si excentrica pentru ca nebunia lumii sa piara”.

Dar nu întotdeauna omul este nebun, ci situatiile si legile ce-l înconjoara.
O concentrare uriasa de valori politice, ecologice, etnologice, psihologice si nu în ultimul rând, poetice.
 Un spectacol care ne vorbeste despre puterea iubirii.
Iubirea pentru cel de lânga noi, iubirea pentru umanitate.
Suntem în citadela pariziana a corporatiilor agresive, Piata Chaillot, unde un multimilionar, un baron, un broker si un prospector afla ca piata si întreg Parisul se afla pe o punga de petrol.
Aurul negru, salvare sau amenintare? Cu siguranta, o miza pentru afaceri profitabile.
O contesa excentrica, luata drept nebuna, alaturi de prietenele si prietenii ei  li se vor opune.
Va câstiga binele sau raul? Vor triumfa banii sau dragostea?

Veti afla vazând acest spectacol eveniment semnat de regizoarea Alice BARB, o propunere regizorala moderna, care ne vorbeste cu umor poetic dar si luciditate despre criza mondiala, actuala.

cu: 

Dana DOGARU, Ileana Stana IONESCU, Alexandrina HALIC si Irina PETRESCU,

alaturi de:
Eugen RACOTI, Romeo POP, Dan ASTILEAN, Claudiu STANESCU,  
Meda VICTOR, Corina MOISE / Ana ULARU, Crina SEMCIUC / Ioana  Anastasia ANTON,
Ana CRACIUN, Gabriel COSTIN, Dani POPESCU, 
Rudy ROSENFELD, Vlad CORBEANU, 
Marius DRAGUS / Cristian AVRAM, Mihai MOS,  Lucian IFTIME, 
Alin STATE / Oleg APOSTOL, Gigi IORDACHE

Decor: Vanda Maria STURDZA
Costume: Anca PÂSLARU

Asistent regie: Claudia NEGROIU

Regie, concept decor, ilustratie muzicala, light design: Alice BARB

Cu: Dana DOGARU, Ileana Stana IONESCU, Alexandrina HALIC, Irina PETRESCU, Meda VICTOR, Corina MOISE / Ana ULARU, Crina SEMCIUC / Ioana Anastasia ANTON, Ana CRACIUN,  Romeo POP, Dan ASTILEAN, Claudiu STANESCU, Eugen RACOTI, Gabriel COSTIN / Serban GOMOIU, Dani POPESCU, Vlad CORBEANU,  Marius DRAGUS / Cristian AVRAM, Mihai MOS, Rudy ROSENFELD, Lucian IFTIME, Alin STATE / Oleg APOSTOL, Gigi IORDACHE

24-Fun.ro

Piesa de teatru Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, o piesa actuala, care pune fata in fata doua lumi, cea a afacerilor si cea a oamenilor saraci, lumi pe care le impaca acesti frumosi nebuni, care sunt visatorii. 

La Teatrul Metropolis.

COTIDIANUL

Petrolul si Nebuna din Chaillot
Autor Victoria Anghelescu
19 Noiembrie 2010

Parisul este asezat pe o punga de petrol. Cel putin, asta este convingerea Prospectorului, care dezlantuie o serie de planuri nebunesti de distrugere a orasului, în numele banilor pe care forarile i-ar putea aduce.
Scrisa de Jean Giraudoux în timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, piesa a fost pusa pentru prima data în scena la Théâtre de l'Athénée, din Paris, în 1945, rejucata apoi nu numai în Franta, de numarate ori, montata ca musical în 1969, ecranizata, un mai târziu în regia lui Bryn Forbes, cu Katharine Hepburn si Richard Chamberlain, transformata în balet (pe muzica lui Rodion Scedrin)...
Actuala si astazi prin elementele ei ecologice, economice, comedia lui Giraudoux este o piesa despre dragostea de oameni, despre forta de a învinge raul prin dragostea fata de oameni, de animale, de plante. Savoarea ei consta, dincolo de replicile amuzante, în aparenta inversare de roluri. "Nebunia" excentricei contese Aurélie se dovedeste daaînteleapta si salvatoare.
Intriga simpla este marcata de preocuparile epocii, ce se dovedesc însa în buna parte identice cu cele ale epocii noastre, daca ar fi sa citam numai una dintre replica: "Ce face petrolul. Mizerie, Razboi. Urâtenie. O lume mizerabila".
Noua montare a Teatrului Metropolis, în regia semnata de Alice Barb, a fost, evident, o provocare. Piesa, jucata în anii '70 la Teatrul Mic, a ramas un punct de referinta în istoria scenei românesti, nu în ultimul rând prin interpretarea a doua mari actrite: Olga Tudorache (prezenta la premiera oficiala de la Metropolis) si regretata Leopoldina Balanuta.
Conflictul între corporatiile pariziene imediat postbelice si Parisul obisnuit, al oamenilor de zi cu zi, poate seduce un regizor prin paralela cu lumea contemporana.
Prima parte a spectacolului de la Metropolis urmareste aproape declarativ aceasta linie. Grupul pitoresc - florareasa Sybille, Irma, Cântareata, Surdo-muta, Chelnerul, Peticarul - înarmat cu pancarte reia strigatele mitingurilor bucurestene "Jos...!". Actualizarea piesei se opreste însa aici. Scenele sunt cam prea lungi, personajele negative nu foarte convingatoare, plasarea actorilor în scena, în pofida decorului inspirat al Vandei Maria Sturdza, care da impresia ca scena teatrului este mai mare decât în realitate, da sentimentul de "prea mult".
Situatia este reechilibrata, în al doilea act, gratie grupului celor patru "nebune": Aurélie, careia i se alatura Constance, Gabrielle si Josephine, interpretate de Dana Doagru, Ileana Stana Ionescu, Alexandrina Halic si Irina Petrescu. Cu partituri bine conturate, înscriindu-se în absurdul unei existente între fantasme si rationalitate, cele patru actrite reusesc sa captiveze sala. Linia subtire dintre extravaganta si nebunie, absurdul procesului în care verdictul depinde de cunoastere numelui florilor (remarcabil jocul lui Eugen Racoti, în Peticarul, transformat ad hoc în reprezentant al exploatatorilor) creeaza momente de comic savuros. Obsesiile celor patru, sotronul, mieunatul la usa, catelul mort participând (sau nu) la întâlnire, falsa pudibonderie îsi gasesc în cele patru actrite o interpretare convingatoare. Daca Aurélie, contesa scapatata, nebuna din Chaillot, care da si titlul piesei, domina scena prin întinderea rolului, în care Dana Dogaru reuseste efecte de un comic autentic, mai ales în secventa întâlnirii cu complicele ei, scena îi apartine, în acest act, Ilenei Stana Ionescu, aplaudata, de altfel, la scena deschisa. Trecerile de la o stare la alta, de la momentele de dura luciditate la schimbarile de optica determinate în egala masura de sticla de alcool si de complimentele unui barbat, pateticele replici în care reproseaza celorlalte iesirea din conventie fata de fantasmele care le populeaza viata provoaca hohotele de râs. Jocul sec, continut al Irinei Petrescu, în rolul de presedinte al sedintei tribunalului improvizat accentueza comicul scenei, iar Alexandrina Halic aduce întregul arsenal al comportamentului infantil cu un firesc dezarmant.
Tratarea unei comedii în alb si negru nu este, desigur, o noutate. Din pacate, în aceasta montare, ea duce la interpretari excesive, care rapesc partial subtilitatea textului lui Giraudoux, chiar în cazul unor actori cunoscuti, ca Dan Astilean si Romeo Pop.
"Nebuna din Chaillot" este o poveste despre bine si rau, despre valorile umanitatii si ambiguitatiile aprecierilor sociale, despre eternul conflict bani-simplitate. Sunt ingredientele care îi asigura perenitatea. Raul învins de bine este tema tuturor basmelor lumii. Giraudoux îi confera însa un substrat politic si social prin chiar motto-ul piesei: "O poveste despre triumful binelui asupra raului. Evident, fantezie!" si o componenta net frantuzeasca prin încarnarea fortei binelui într-o femeie, fie ea si nebuna din Chaillot. Chiar daca adaptarea de la Teatrul Metropolis are unele lungimi, daca "povestile" ar fi putut fi scurtate în favoarea esentei piesei, spectacolul are datele unei prezente îndelungate pe afis. Si tema, si jocul artistilor sunt de natura sa atraga publicul.

Yorick.ro

 Nebunele” necesare la Teatrul Metropolis
Autor Dana Ionescu
18 Aprile 2011
   
Stim ca istoria literaturii, inclusiv cea a dramaturgiei, abunda în nebuni care, cum se autoportretiza Hamlet, nu sunt nebuni „decât dinspre nord-nord vest”. Asemenea prozei, teatrul postrenascentist e plin de nebuni aparenti, multi dintre ei ecouri ale bufonilor de altadata, de lunatici care vorbesc în dodii pentru cei care n-au urechi sa auda si ochi sa vada. Pe scenele lumii au pasit, în ultimele secole, nenumarati nebuni a caror nebunie înseamna cu totul altceva decât în medicina sau în psihologie.

Un caz celebru, cu grad ridicat de reprezentativitate pentru nebunia sinonima cu „îndrazneala si încapatânarea de a fi altfel decât majoritatea”, este eroina ultimei piese a lui Jean Giraudoux, scrisa într-o epoca în care temerarii care nu pot parea decât nebuni au fost mai mult decât necesari. Dramaturgul s-a stins la începutul lui 1944, la nici un an dupa ce a scris, în timpul Ocupatiei germane, „Nebuna din Chaillot”, piesa cu accente moralizatoare, din care transpar limpede un avertisment si un mesaj de pace catre o lume bolnava. Ca „solie de pace” si pledoarie pentru „la joie de vivre”, piesa va fi, desigur, etern actuala. Pe aceasta dimensiune a mizat si regizoarea Alice Barb, autoarea spectacolului care se joaca la Teatrul Metropolis din Bucuresti de toamna trecuta si care evidentieaza tocmai eternitatea bolii de care sufera omenirea (omul luat ca individ si ca entitate colectiva deopotriva).
Sugerând o epoca (jumatatea secolului XX) si un spatiu (Parisul catedralelor gotice si al bistrourilor în care descind contese, peticari, florarese si mai ales borfasi, fie ei hoti de buzunar sau afaceristi milionari), decorul (semnat de Vanda Maria Sturdza) si costumele (create de Anca Pâslaru) delimiteaza bine povestea tocmai fiindca sunt elemente care o particularizeaza, astfel încât sa evite o redundanta, de vreme ce textul propune un mesaj cu ecou universal. Într-o productie de aproape doua ore, pe scena se deruleaza multele tablouri, intens populate si intens colorate, din care se spune povestea unei contese excentrice, al carei ideal de a trai frumos nu poate parea decât anacronic, neverosimil si, cum deschis afirma autorul piesei, de-a dreptul fantezist. „Este suficient sa apara o singura femeie luminata si excentrica pentru ca nebunia lumii sa piara”, spunea încrezator Jean Giraudoux, explicându-si piesa. În jurul „luminatei” Aurélie, care nu vede decât ce vrea sa vada, si al universului ei închipuit – dar, pentru ea, cât se poate de real – se construieste spectacolul, dominat de abilitatea interpretativa si de farmecul Danei Dogaru. De la prima scena, petrecuta într-o cafenea din strada Chaillot, în care providenta aduce împreuna un milionar, un baron, un broker si un prospector dornic sa faca bani din petrol, si pâna la ultima, când inumanii cu chip de om dispar în necunoscut, victime vinovate ale complotului salvator urzit de contesa, Dana Dogaru joaca iscusit curajul de a fi altfel, curajul de a refuza adevarul general al lumii, preferând adevarul personal. Lumea nu e cum e, ci cum o vad si o fac eu – iata „principiul” de la carenu se abate contesa fantezista.

Acelasi principiu le conduce si pe Constance, Gabrielle si Josephine. Alegând interpretarea pe linia fina dintre comedie si tragedie, Ileana Stana Ionescu, Alexandrina Halic (prezenta pentru prima data într-un spectacol pentru adulti, dupa ce a facut teatru pentru copii decenii bune) si Irina Petrescu îsi reconfirma valoarea, ridicând semnificativ nivelul jocului. Câteva scene din actul al doilea sunt printre cele mai izbutite. Dupa încheierea spectacolului, îti ramân în minte imagini cu Ileana Stana Ionescu, mângâindu-si imaginar câinele raposat, cu Alexandrina Halic costumata ca o fetita batrâna, interpretându-si la limita cu parodia rolul de domnisoara ratata, sau cu Irina Petrescu în postura judecatorului care are de-a face cu o cauza desprinsa din teatrul absurd. Cele patru actrite îsi merita din plin aplauzele (merita chiar mai multe decât cele de la reprezentatia vazuta de mine). Dincolo de nivelul interpretarii, ele au în comun lipsa demonstrativismului în interpretare. Cu alte cuvinte, joaca nemoralizator într-o piesa moralizatoare, miscându-se cuceritor pe teritoriul „nebuniei”, care nu este aici decât refuzul realitatii. Spectacolul datoreaza mult firescului lor pe scena si credibilitatii jocului, cu atât mai mult, cu cât joaca personaje care le par „într-o doaga” celorlalte personaje, dar care, privite din public, trebuie sa se vada altfel. Altfel ar putea vedea în jur si publicul care, dupa ce a iesit de la acest spectacol, se gândeste o clipa la curajoasa contesa care n-a vrut nici în ruptul capului sa vada lumea asa cum e.

YORICK

Cei buni sunt nebuni
Autor Marina Roman
22 Noiembrie 2010

Ne-bunii vor învinge(?).  În motto, Giraudoux spune ca Nebuna din Chaillot este “O poveste despre triumful binelui asupra raului.” Dar continua cu un avertisment:

Evident, fantezie!”. 

Ca legatura între buni si rai, profitând de generozitatea textului,  Alice Barb îl alege pe excelenta sa Peticarul – sustinut magistral de Eugen Racoti -, care îi va reprezenta pe exploatatori în procesul pus în scena si prezidat de Josephine. El îi va reprezenta, pentru ca el îi cunoaste (cel mai bine) dupa gunoiul pe care-l lasa în urma. Vorbind despre exploatatori, Peticarul vorbeste despre bani. Despre puterea banului. El este unul dintre sarmanii cartierului, dar gândul, cuvântul, propria persoana imaginata în paradigma Banului fac (chiar daca doar pe durata pledoariei) din istetul Peticar un personaj asemenea cu Baronul, sau cu Presedintele, cu Prospectorul, sau macar cu Brokerul. Jocul pe muchie de cutit te face sa te-ntrebi câti oare, dintre cei curati, vor accepta Pactul pe care doar unul singur dintre toti –  cel mai nebagat în seama, cel la care nici nu te-ai gândi, cel nestiut de nimeni –  l-a semnat: Vidanjorul. El este stapânul canalelor de comunicare din pântecele Parisului, el cunoaste arhitectura locului si tot el a numarat cu acribie treptele ce duc la întretaierea celor cinci drumuri care se înfunda (temnita pe care Nebuna din Chaillot le-a pregatit-o exploatatorilor). Doar el stie sa urce acele 66 de trepte pe care cei “condamnati” de Josphine le vor coborî momiti de mirosul petrolului.
Jean Giraudoux a scris Nebuna din Chaillot în timpul razboiului, dar premiera absoluta a avut loc la aproape doi ani (pe 22 decembrie 1945) de la moartea autorului. A fost montata de Louis Jouvet (cu care Giraudoux a colaborat înca din 1928) la Théâtre de l’Athénée, din Paris. De atunci, piesa a facut cariera internationala (a fost si ecranizata, în 1969, de Bryan Forbes – cu Katharine Hepburn si Richard Chamberlain). Povestea este simpla si actuala/actualizabila: în cel mai frecventat local al cartierului, un milionar priceput, cum altfel?, la înmultitul banilor se întâlneste cu un baron scapatat, care ar face orice pentru bani, si amândoi se lasa pe mâna unui prospector care le promite – contra cost (cash) – petrolul care ar exista sub Piata Chaillot. Dar excentrica Aurélie si toti cei care o înconjoara nu-i vor lasa sa distruga Parisul: au de partea lor gândul bun, iubirea, poezia. Cei buni, cei rai. Cine va învinge? La finalul piesei, cei buni câstiga batalia. Dar razboiul?
Am citit piesa lui Giraudoux  în studentie si am vazut-o pe doamna Olga Tudorache în spectacolul de la Teatrul Mic (1978). Mi-o amintesc, fabuloasa, desfasurând boaul, înfasurându-se în el, vorbindu-i, vorbindu-ne. Atunci m-am lasat prinsa în mreaja poeziei…
Spectacolul Teatrului Metropolis aduce pe scena un text extrem de actual, care a fost citit cu ochi ager. Daca nu suntem atenti, ne putem pacali, ne putem lasa plictisiti de lungimea textului sau de simplitatea fabulei. Daca nu veghem, ne prinde în cursa vreun fals Quasimodo si ne ascunde printre coloanele decorului conceput de Alice Barb si realizat de Vanda Maria Sturdza. Mai mult, putem chiar, din nebagare de seama, sa deschidem sensul cu o cheie falsa ce ne-a fost pusa cu viclenie la îndemâna.
Cred ca Alice Barb a ascuns cu inteligenta cheia potrivita. Cautati-o în faldurile textului, în jocul nuantelor… În gesturile întâmplatoare ale actorilor. Cautati-o în jocul celor patru femei care îsi disimuleaza luciditatea. Nebunia te apara, te pune la adapost. Masca te lasa liber. Contesa Aurélie nu este nebuna – prietenii ei nu accepta sa se spuna asa ceva –, ea este Nebuna din Chaillot.