STAGIUNEA CURENTĂ

1h 50 min 16+
Când aveam șapte ani, m-am gândit: „La 18 ani o să mă căsătoresc și o să fac copii.”
1h 30 min 14+
Uneori, tot ce ne rămâne este să înotăm în aer, acolo unde nimeni nu ne poate atinge.
1h 40 min 16+
Aici, în oraș, supraviețuirea presupune să faci alegeri imposibile, iar rebeliunea supremă este speranța.
2h10 16+
Cred că iubirea la adulți e mai bună. Nu e pură sau ceva de genul. E o ciorbă. E amestecată și cu responsabilitate, și cu vinovăție chiar. Dar are șanse să dureze.
1h 20 min 14+
Ai observat vreodată că oamenii nu pot să rămână indiferenți? Ce specie extraordinară.
2h 14+
Îmi vin în minte toate nenorocirile de pe glob: războiul, foametea, SIDA. Dar tot la poza cu mine mă opresc cu adevărat, în care se vede că m-am îngrășat.
1h 15 min 14+
Am început să număr zilele invers. Ca să nu uit de unde am plecat și unde trebuie să ajung.
1h 30 min 12+
Gata! Nimeni nu părăsește incinta până nu ne împăcăm. Am venit aici prieteni și plecăm prieteni!
2h 14+
M… mam… măăăă… primele cuvinte. va zice mama! M.. mă… mă muuu… Mă mutttt
1h 12+
De ce mamele, oricât ar face, nu fac niciodată de-ajuns?
1h 14+
Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară.
1h 35min (fără pauză) 16+
Bebelușii cică n-au amintiri. Și totuși cum se face că-mi amintesc chestii din burta mamei? De exemplu, știu că inima lui mami bătea pe ritm de ACDC.
2h 14+
Pe atunci nu mă interesau detaliile sau „de ce”-urile. Jocul continua. Viața se derula fără griji.
1h 20 min 12+
De-a lungul vieții, dai de o mână de oameni de care ești atras. Dar nu atras în felul ăla. [...] Să nu renunți niciodată la oamenii ăștia.
1h 30 min 14+
Greșeala noastră e să credem că zâmbetul este pentru cei fericiți. [...] Zâmbetul e cel care îl face pe om fericit.
1h 50 min 16+
Singura regulă la acest joc, de-a viața pe pământ, este că, la sfârșit, trebuie să mori singur.
1h 30 min 16+
Opriți-vă! Vânați baloane de săpun. Sufletul vostru a rămas mult în spate. Dați-i o șansă să vă prindă din urmă. Încă se mai poate trăi frumos. Încă se mai poate...
1h 10 min 12+
Spectacol prezentat în parteneriat cu Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.
1h 45 min 14+
Tot ce era familiar dispărea cu o viteză pe care nu o puteam opri.
1h 50 min 16+
N-am mai văzut pe cineva ca el. E ceva dincolo de atracție fizică, de seducție. Are o forță anume și emană iluzia că știe mereu ce gândești, că te înțelege.
1h 45 min 16+
M-am gândit că nu mai sunt tânără și că n-ar trebui să mai aștept cine știe ce zeu grec care să se apropie de mine pe stradă, cu fulgere în jurul lui.
1h 30 min 14+
Pentru mine e clar, mi-ar fi ușor să te iubesc. Îmi place nebunia ta, felul în care gândești. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Cine n-ar putea să te iubească?
1h 30 14+
Când mi-am dat seama că nu se poate întoarce în lumea noastră, am ales să intru eu în a lui.
1h 45 min 14+
Dacă nu mai joc, pentru mine e gata totul.
1h 45 min 16+
1h 40 min 12+
1h 45 min 14+
Eu lupt pentru ceva. […] Poate că nu sunt tot timpul bun, dar sunt de partea cea bună. […] De partea opusă ție.
1h 50 min 16+
Trebuie să fii cu adevărat genial ca să tragi de 5 idei și să scoți 37 de piese.
2h 14+
Eu refuz să fiu sponsorizată de o corporație. Este împotriva tuturor principiilor noastre.
1h30 14+
Tata m-a luat în brațe și am urcat treptele de fier. Asta era scara noastră spre cer. L-am văzut: mai albastru decât ochii mei, mai albastru decât carpeta din antreu a bunicilor. De ce nu dădusem cu capul de el? Care era cerul meu și care era cerul lumii?
1h 40 min 12+
Lucreția știe că hotaru dintre lumea oaminilor și lumea visălor nu-i așe limpede. Așe cum nu-i nici cela dintre viața pă pământ și viața ceilaltă.
2h 14+
Pentru fiecare fericire trebuie să fie și-o nefericire pe măsură.
1h 50min 14+
„Tu știi că-ți sunt complice credincios pe viață. Și te merit. Merit.”
1h 30 min 16+
Știi că nu mi-a spus niciodată „Mulțumesc”? Adică, a spus-o în felul ei: prin bani. Cred că niciodată nu m-a considerat un om. Am fost pentru ea un obiect care, în funcție de nevoile ei, prindea tot felul de forme.
1h 30 min 12+
Aici, fiecare an care trece, trece degeaba. Nici măcar la fel nu e de la un an la altul, e din ce în ce mai rău.
1h 45 min 16+
Merită să renunțăm la dragoste, atunci când nu suntem iubiți așa cum ne-am dori?
1h 14+

CONTACT

Casa de bilete
Luni-Vineri, 12:00-20:00
Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, București
Telefon: 021 210 51 08
office@teatrulmetropolis.ro
Cum ajungi
STB: stația „Piața Spaniei”: 79, 86, 133, 135
STB: stația „Teatrul Metropolis”: 135, 605
Metrou: stația „Piața Romană” - M2
Metrou: stația „Ștefan cel Mare” - M1
Cu mașina: Str. Mihai Eminescu, nr. 89
Harta - Cum ajung la Teatrul Metropolis